We are cooked, chat!
Știu că numai de vești proaste sau alarmante nu vă arde, doar că de la atâta jucat cu focul pare ca începem să spunem adevărul cu sintagma „we are cooked, chat”. [La ce prețuri sunt la gaz, cred că o ardem cam aiurea, but that’s just my perspective]De la ce m-am luat?
De la AI, normal. [Ce, există alt subiect anul ăsta?]
Încerc să nu mai fiu alarmist, mă informez cât de mult pot, din surse cât de credibile pot iar când simt că pierd perspectiva luminiței, mă iau cu altele. In other words încerc să consum just enough not to go completely nihilistic. Aici sunt câteva chei. Mă informez cât de mult pot și din surse cât mai credibile.
No, baiul e că nu prea mai avem [access la ele]. Sigur, oameni pregătiți sunt, păreri și predicții pertinente sunt și ele doar că nu pentru căței. Sigur observi [mă mândresc cu o bază de cititori care mai fac lucruri intenționat și încă au capacitate de observație și analiză] că nu prea mai avem control asupra a ce consumăm. Avem, dar nu neapărat. [Când eram la catedră îmi plăcea să le spun studenților care răspundeau greșit: „da, ai dreptate doar că nu”]
Dacă ne lăsăm în brațele și grija algoritmilor (if we allow the algorithms to carry us) they will, they will carry și acest carry nu e, cel puțin pentru mine, prea consensual. Știi deja că algoritmul nu ne este prieten, nu vrea să ne educe, ajute sau ofere informații de care chiar avem nevoie. Cumva întâlnirea cu informație de care ai nevoie, care îți contrazice credințele, care te ajută să vezi că greșești, sau măcar te face să-ți pui întrebări a devenit pur întâmplătoare.
[Nu ne mai spune nimeni: „bă, vezi că ești prost!”] Bine, hate gratis și certitudini bazate pe confirmation bias găsim tot la trei Mb distanță, nu despre asta vorbesc. Vorbesc despre întâlnirea cu gândirea critică. [hell, întâlnirea cu procesul cognitiv e rară nowadays] Nu mai avem control asupra ce consumăm, ziceam.
Algoritmul a învățat what makes us twitch, no doubt about that, doar că e o diferență între ce vrem să vedem/consumăm și de la cine vrem să vedem și consumăm.
Nu mai avem acces la experți, frați și surori!
And things are getting dangerous [one can tell me that it’s been like that for quite a while]. Lucrez la o prezentare despre comunicare, încredere, responsabilitate și relația dintre ele. La un segment mă bazez mult pe AI și rezultatele m-au impresionat sau speriat. Încă nu știu exact. If we are not cooked yet, we are getting there. Vorbim mai multe despre asta în ediția paid. Acolo o să pun rezultatul final și niște păreri.
Înapoi la alarmismul nostru, sau al meu. Algoritmul ne poartă ziceam. Ne poartă, dar exact ca pasărea cu membrele de fier, mergem unde ne duce el, nu unde am vrea noi, iar asta e foarte periculos pentru două motive.
Unul e că masa mare de oameni, care consumă ce primește, începe să ofere încredere unde este doar aparență de competență. [I know,I know I’m late to this crying game] Ce iese din acest comportament păi … putem vedea.
Motivul doi e chiar mai puternic și sună cam așa. Rămânem fără experți, fraților!
Să nuanțez și să zic că există un risc de a rămână fără sau cu un număr mic de experți? Is that any better?
[Adică cum adică rămânem fără experți? Ce treabă are algoritmul și AI-ul cu experții]
Se poate să greșesc doar că văd un risc ca oamenii să nu mai fie dispuși să piardă ani din viață pentru a ajunge la un baseline iar mai apoi să adopte principiile lui „Life long learning” dacă principiul nu aduce și un „life long, decent, living”. Nu o să ne dispară specialiștii peste noapte, doar că există riscul ca ei să devină din ce în ce mai izolați, neascultați. Specialiști la ei acasă.
Da, încă avem centre de excelență, unele din ele sunt universități, încă avem oameni interesați de ce au de spus cei care au expertiză însă dacă nu avem grijă să le căutăm activ munca, să ne dăm jos din brațele algoritmului și să mergem direct la ei, îmi e tare teamă că încet o să ajungem să uităm unde-i găsim. Sau mai rău, să descoperim că între timp, de foame și nevoie artistul, cizmarul, scriitorul, pictorul… specialistul s-au reprofilat.
Da, trăim în capitalism și piața dictează nevoia, setul de skilluri necesare pentru supraviețuire. Știu. Înțeleg și militez pentru adaptarea la piață. Însă cred că piața are responsabilitatea de a-și vedea interesul pe termen lung, nu doar profitul imediat. [Do I make any sense?]
De o perioadă bună, la fel ca în multe alte domenii, începem să ne îndepărtăm de comunicatorii reali, de oameni pe care îi știm, pe care îi putem trage de mână, care încă au responsabilitatea faptelor și a vorbelor. Și vezi că nu vorbesc despre „capacitatea de producție” a acestora.
Mastering the means of production to increase the fruits of your own labor is so 20th century proletariat mentality.
Adicătelea nu prea mai putem preda, învăța și căuta doar hard skills. At least not for the jobs that exist today. Any monkey with a camera can produce content. And guess what, nowadays you don’t need a camera to produce visuals and or brains to construct a story that is read, shared and believed by thousands.
And that my friend, should scare the living soul out of us!
Lumea în care „după faptele lor îi veți cunoaște” moare as we speak. Un rezultat care pare bun nu mai este marca unui profesionist. Om cu standarde, om validat de industrie, care respectă reguli și care operează în limitele clare ale adevărului sau măcar a încrederii care se construiește greu, se pierde ușor și poate fi pusă la încercare foarte ușor.
Nu cred că putem opri curentul ăsta, nu zic să ne prezentăm cu furcile la centrele de date, but please don’t let your experts die. You know the drill, reach out at least as much as you do with those annoying family members that you kinda care about.
Firesc, după tot acest babbling se ridică câteva întrebări pertinente. Cine sunt specialiștii ăștia și ce le dă autoritate? Ce responsabilități au ei legate de public, mai ales de publicul care îi evită sau consideră irelevanți? Textul a devenit lung așa că o să îmi permit să abordez capitolul ăsta într-o întâlnire viitoare.
Despre micul meu experiment cu AI o să vorbesc zilele următoare, cum spuneam mai sus, în ediția paid. De la acele numere am decis să nu trimit notificări înspre toată lumea. Nu vreau să fiu just another spammer [I do enough spamming with the free editions ]. Anyhow, articolele sunt disponibile pe profil.
În other news, în Bucovina, tot frig.
Pentru astăzi, atât!
Saul
Dacă ai un prieten care e interesat de astfel de discuții, te rog să îi dai un share! Acest newsletter e un proiect independent, pe care încerc să-l susțin din munca mea. Dacă vrei să-l sprijini, am deschis și varianta paid.