What we’ve missed while mindlessly consuming content. #1
Trăim înconjurați de imagini. Mult video, some photos. Așa vedem lumea, așa interacționăm cu cei din jur, așa ne spunem poveștile. Cert e că vedem zilnic o cantitate imensă de lucruri. Bune, rele, cu sens sau nu prea. Câte rămân cu noi?
Eventually o să ne săturăm de conținut făcut pentru algoritm și o să începem să căutăm autenticitate, semn și un scop al comunicării. Eu cel puțin sunt acolo. Am început să nu mai găsesc sens în social media. Mult prea mult noise.
Imagini care merită atenție, așadar. Again, e o alegere pur subiectivă.
A fost o săptămână lungă, dacă ne uităm la satul global. Am început cu o lună sângerie, apoi clădirea Guvernului din Nepal în flăcări și ne pregăteam, noi millennials cel puțin, de comemorarea atentatului de la 11 septembrie 2001. Cu o zi înainte de asta însă, pe platformele de socializare pline de „community standards” și alte bulshit-uri devin virale imagini cu o execuție publică.
[stau cu rândul ăsta în față de mai bine de o oră. Mi-a îmbătrănit sufletul și mă zbat să nu scriu doar despre ce nu merge bine]
Hai să vorbim despre imagini.
A fost eclipsă de lună, iar fotografii au avut motiv de joacă. Din ce am văzut, cel mai mult mi-au plăcut imaginile făcute de fotografii AFP. E ceva acolo la ei. La astfel de evenimente, bineînțeles că ai rețete. Clișeele clasice cu luna în contrast cu diverse. De la monumente, la oameni, nori etc. Din toate clișeele posibile, mi-au plăcut acestea două. Cumva spun și un fel de poveste nu sunt doar „realizări tehnice”. Again, tehnologia e doar unealtă, iar fotografia nu se rezumă la capacitatea tehnică a aparatului deținut.
Proteste, proteste și iar proteste. A venit vremea ca Gen Z să dea foc la lucruri.
[who saw that coming?]
Sătui de opulență pe sărăcia lor, copiii din Nepal sparg lucruri, dau foc clădirii Guvernului și schimbă conducerea țării.
Major news, evident, so it’s time for photojournalists to shine. Is it still? Ce știre mai produci, ce mai ilustrezi când subiecții tăi sunt deja și povestitorii? Interesting times, ha?
[este și ăsta un subiect foarte bun, If only someone was writing a PHD on that subject]
It’s time for photojournalists to shine, just that most of them don't.
[asta pățești când… hai că iar mă iau spumele]
Din toate imaginile pe care le-am văzut, una spune povestea a ce se întâmplă în Nepal. Cineva de la Associated Press:
Cine, ce face, unde, cum și de ce.
Practic ai o masă de „copii” care răstoarnă țara supărați că liderii bogați le-au interzis accesul la rețele. De ce au făcut bogații asta? Pentru că ei, cei din urmă, își etalau acolo luxul într-un contrast grotesc cu sărăcia din țară. După ce și-au luat hate și nu love and praise, cei de la putere decid să închidă gura noob-ilor și să le dea report and block de pe net.
Cu torțe luate din roblox și telefoane la purtător, ăștia micii take matters into their own hands. Ce rezultă? Un mix ciudat de streaming while toppling my government. Un fel de welcome to my unboxing story. Povestea e complexă, ceva ce nu am mai văzut, tocmai de asta e necesar ca fotograful să gândească și fotografieze povestea, nu să aplice o rețetă veche cu cadre standard. Le vedeți dacă mergeți în galerie.
Despre asasinarea lui Charlie Kirk, două exemple de „așa da comunicare vizuală”, evident de la NYT
.
Consensul printre credincioși a fost acela că omul și-a slujit cauza, iar acum he can rest in Heaven. Pentru că nu știm cum arată raiul, editorii au ales ceva ce arată a cer înstelat. And I think that is ce trebe.
Și the New Yorker
Ce poti spune despre asta? Că vizual e minunat cum au decis să folosească un efect de strobe light care poate fi înțeles în așa multe feluri?
[păi care?]
Unul e faima omului, audiența, pro și contra, în continuă expansiune. Lucru care l-a urcat și eventually l-a costat viața?
Doi, că te folosești de un efect vizual pe care subconștient parte din noi îl asociem, din jocuri și filme, cu un iminent sniper attack?
Bun. Hands down, bun.
The falling men.
E titlul pe care fotografia făcută de Richard Drew de la AP îl primește de la un editor al Esquire. Time Magazine [evident] publică un material tare fain despre imaginea asta, importanța și puterea ei dar și despre nevoia de fotojurnalism.
Pentru astăzi, atât.
Îți mulțumesc pentru timpul acordat!
Dacă ai un prieten care e interesat de astfel de discuții, te rog să îi dai un share!